PRIMARIA COMUNEI DOBRIN

Judetul Salaj

PREZENTARE LOCALA

    Asezarea
    Comuna Dobrin este situata in partea central-nordica a judetului Salaj, la o distanta de 20 km fata de municipiul Zalau - resedinbta de comuna si 18 km de cel mai apropiat oras, Cehu Silvaniei. Suprafata totala a comunei este de 40.00 kmp, ceea ce reprezinta 1.03% din suprafata judetului.
    Se invecineaza cu:
  • La nord - comuna Salatig
  • La vest - comuna Hereclean
  • La sud - comunele Criseni si Mirsid
  • La est - comuna Somes Odorhei si teritoriul administrativ al orasului Jibou
    Relieful
    Teritoriul comunei se prezinta ca o zona de dealuri joase ce apartin ca geneza Depresiunii Salajului. Hidrografic, teritoriul comunei se incadreaza in bazinul raului Crasna si este traversat de la sud la nord de raul Salaj.

    Vegetatia spontana apartine zonei padurilor de foioase, iar vegetatia ierboasa este reprezentataprin pajisti folosite ca pasuni si fanete. Versantii cu pante mai mici au folosinta agricola, cei mai inalti fiind impaduriti sau acoperiti cu pasuni. padurile au un rol principal de acumulare a masei lemnoase, exploatandu-se anual doar lemn de foc sau pentru constructii locale.
   
    Clima
    Este moderata si se caracterizeaza prin temperaturi medii in timpul iernii de -3 grade C, iar vara prin temperaturi medii de peste 16 grade C. Precipitatiile inregistreaza o medie anuala de 700 mm, iar vanturile dominante bat din sectorul vestic.
   
    Scurt istoric
    Satele comunei sunt sate vechi, a caror prima atestare documentara apare in ani diferiti si sub diverse denumiri, astfel:
  • Dobrin - 1423 - Debren
  • Deleni - 1700 - Csora
  • Doba - 1220 - sacerdos de villa Duba
  • Naimon - 1214 - villa Mon
  • Sancraiu Silvaniei - 1452 - Zer'hkkyral
  • Verveghiu - 1334 - poss. Vernolg
    In hotarul satului Verveghiu pe locul numit Kincsesdomb (Dealul comorilor) s-au descoperit oase umane, diferite arme si o sabie, traditia locala spunand ca aici era un cimitir pagan. Printre constructiile mai vechi de pe teritoriul comunei figureaza:
  • Biserica reformata din Sancraiu Silvaniei, despre care se presupune ca a fost construita in anul 1347;
  • Biserica de lemn din Dobrin care a fost construita in anul 1720, fiind zugravita in anul 1752;
  • Biserica de lemn din Deleni care a fost construita in anul 1720.
    Cultura. Culte si Arta
    Satele comunei au fost atestate documentar in secolele XI-XVI, insa descoperirile arheologice din aceste zone, demonstreaza existenta asezarilor omenesti inca din epoca fierului. O astfel de asezare neolitica si din prima epoca a fierului a fost descoperita la 800 m, in partea de nord - nord-vest de satul Naimon, in locul numit Balvanyos.

    Religia predominanta in comuna este cea reformata, cu biserici specifice in localitatile Doba, Naimon, Verveghi, Sancraiu Silvaniei, fiind urmata ca raspandire de cea ortodoxa, penticostala, romano-catolica, baptista si adventista de ziua a VII-a. Biserici ortodoxe se gasesc in satele Dobrin, Deleni si Doba, o casa penticostala in Dobrin, una romano-catolica si una baptista in Sancraiu Silvaniei, una adventista in satul Verveghi.
    Biserica de lemn Sfintii Arhangheli, din satul Doba, ce dateaza din secolul al XVII - lea, precum si beserica de lemn Sfintii Arhangheli din satul Dobrin, ce dateaza din anul 1720 sunt declarate azi monumente de arhitectura.

    Ocrotirea sanatatii
    Asistenta medicala este asigurata intr-un cabinet medical deservit de un medic de familie si un asistent medical.

    Economia
    Ramura de baza a dezvoltarii economice este agricultura. Din suprafata totala a comunei de 4000 ha, terenurile  agricole ocupa o suprafata de 2971 ha, adica 74.28%, iar padurile - 194 ha (4.85%). Diferenta suprafetei de 835 ha este ocupata de ape, sosele, drumuri, constructii si alte terenuri. Terenul agricol este repartizat astfel:
  • 2071 ha - teren arabil,
  • 570 ha - pasuni,
  • 175 ha - fanete,
  • 144 ha - vii,
  • 11 ha - livezi,
    Principalele culturi agricole sunt:
  • grau,
  • porumb,
  • ovaz,
  • sfecla furajera etc.
    Din cele 35 unitati economice ce-si desfasoara activitatea pe teritoriul comunei:
  • doua sunt unitati de profil agricol,
  • 3 - unitati in domeniul industrial,
  • 16 - unitati prestari servicii
  • 14 unitati comerciale.
    Comuna dispune de terenuri aflate in proprietate privata disponibile pentru vanzare, pretul unui ha de teren fiind de aproximativ 5.000.000 lei - teren extravilan si 25.000.000 lei - teren intravilan. Cameserii cu traditie in comuna pot fi amintite cea de fierar si lingurar.

    DELENI
    Sat apartinator comunei Dobrin, situat in partea de nord a judetului. Inainte a fost denumit Cioara. Sat mic, pe cale de desfiintare, datorita faptului ca, in 2002, locuiau aici doar 94 persoane, 47 barbati si 47 femei, toti peste 60 ani (Rec. 2002).
    ATESTARE:
    Circa 1700 Csora (Petri IV: 695), 1750 Szilagycsora (c.A.), 1760-1762 Nagymonujfalu (c.B.), 1804 Csora sive Nagymon-Ujfalu (Petri IV: 695), 1839 Tsova (Lenk), 1854 Nagy Mon Uj/alu, Cioara (Bul. 86), 1964 Delenii (La.), 1966 Delenii.
    Etimologia numelui:
    N. Draganu (1933: 148) afirma, ca toponimul cu grafie ungureasca, Csora, rom. Cioara, poate fi identic cu apelativul romanesc Cioara. I. Patrut (1984-:64) consemneaza si antroponimul Cioara, explicat din apelativul cioara, probabil, la origine o porecla data unui om mai brunet. De obicei, in popor este o zicala putin malitioasa dar si umoristica: "la tigan sa nu-i zici cioara, ca se supara si zboara", facandu-se aluzie la tenul mai inchis la culoare al tiganilor. Asta nu inseamna ca Cioara ar fi fost intemeiata de un tigan, ci poate de un roman care avea un ten mai inchis. Determinantul Szilagy - (magh. szilagy "ulmet"?) , situeaza localitatea in Salaj, pentru a se evita confuzia cu celelalte localitati omonime: Cioara (azi Salistea) (RD), Cioara Deal (azi Salistea Deal) (HD), Cioara de Sus (azi Boeresti) (CJ), Cioara Mica (fosta apoi Poiana, catun, inglobat in orasul Cehu Silvaniei) (SJ). Atestarea Nagymonujfalu din 1760-1762 arata ca Cioara este un sat mai nou infiintat (magh. uj "nou", falu "sat"), in amonte de Naimon, atestat la 1214 villa Mon. Numele de Cioara a fost apoi schimbat in Deleni "locuitorii de la deal", incepand cu 1966. Astazi mai exista doar o singura localitate care a ramas cu numele Cioara: Cioara de Sus (AB). Apelativul cioara a servit de etimon si unor antroponime: Ciora, Ciorae, Cioran(u), Cioranie, Cioraru, Cioraneseu, Ciorandeseu, Cioraseu. Și de la deal s-au format antroponimele: Deal, Deleanu, Delescu, Deleu, ultimele doua putand fi puse in legatura si cu apelativul v. rom. deliu "cavalerist"; "soldat din garda domneasca". In limba mai noua, in special populara, arata I. Iordan (DNFR 1983: 169), deliu, folosit ca adjectiv, inseamna "viteaz, voinic".

    DOBA
    Inainte existau doua sate omonime in Salaj, distinctia dintre ele facandu-se cu ajutorul determinantilor: Doba Mare si Doba Mica. Astazi ele s-au unit si sunt cunoscute sub numele Doba. Localitatea face parte din comuna Dobrin si este asezata pe valea Salajului, in partea de nord a judetului, pe soseaua ce leaga Zalaul de Cehu Silvaniei. La recensamantul din 2002, localitatea avea 619 locuitori, din care 304 erau de sex masculin, 315 de sex feminin. De retinut faptul ca aici exista o biserica de lemn ortodoxa, monument istoric, ridicata la sfarsitul secolului XVI (Godea, Cristache-Panait 1978:308), dovada ca aici locuia o populatie romaneasca care, in timp, a fost maghiarizata. Populatia este preponderent maghiara.
    ATESTARE:
    Doba Mare: 1220 sacerdos de villa Duba, 1334 poss Daba (Doc. Rom. c., a I: 109, b III: 319), 1363 Doba, 1417 Eghazasdoba, 1439-1444 Nagy Doba, 1442 Nagdoba, 1446 Nadoba - Nagdoba in comitatul Solnok exterior, 1454 Naghdoba, 1549 Nag Doba, 1693 Nagidoba (Petri HI:308), 1733 Dobele (c.K.), 1760-1762 Nagy Doba (c. B.), 1854 Nagy Doba, Doba Mare. In sec. XIII-XIV era un singur sat Doba. Doba-Mica: 1220 Duba, 1334 Daba (Doc. Rom. c., a 1: 109, b III: 319), 1413 Kisdoba (Petri III: 308), 1452 Kisdaba (Zichy X: 317), 1733 Dobele (c.K.), 1760-1762 Kis Dobo-Allszeg, Kis Dobo-Felszeg (c.B.), 1850 Doba Mika (st.Tr.), 1854 Kis-Doba, Doba Mica (Bul. 86). La recensamantul din 1900 sunt consemnate ambele sate: Kissdoba si Nagydoba, 1930 Doba Mare, Doba Mica, 1966 Doba Mare, Doba Mica. De la acest recensamant apare consemnata ca o singura localitate: Doba.
    Etimologia numelui:
   
I. Patrut (1980:70) consemneaza numele de familie Doba , despre care spune ca ar putea fi prescurtari de la Odoaba, nume consemnat de Constantinescu (DOR, 1963 :261, 338), dar crede ca trebuie raportate si la numele de barbat bulgar Dobe, Dobo (atestate la Ilcev) sau la numele de familie sirbo-croat, format cu sufixul -is, Dobis, la toponimul Doboj (format cu suf. -oj) si la rusescul Doba, atestat de Petrovskij, Slovar' russkich licnych imen (1966). Și Iorgu Iordan (1983: l75) consemneaza antroponimul Doba pe care-l explica prin apelativul doba, varianta a lui toba. Alexandru Graur (1965:94) vorbeste de numele de familie Dobos, obtinut de la meseria pe care o avea persoana purtatoare a instrumentului (magh. dobos „tobosar"). Intr-adevar, apelativul doba exista in limba romana ca forma invechita a lui toba (DAR 2003: 145). Este cunoscut faptul ca meseria practicata de persoana a putut genera antroponime (cf. Rotaru, Scripcaru, Cojocaru etc.). Dar in cazul de fata nu e vorba de o meserie, apelativul doba denumind instrumentul si nu ocupatia. Sa admitem ca el ar putea fi pus in legatura cu antroponimele enumerate de Patrut. In aceasta situatie avem de-a face cu o influenta slava, absolut posibila si explicabila, date fiind imprejurarile istorice. Dar cum se explica atunci faptul ca prima atestare apare villa Duba, Duba (1220), apoi, dupa un secol, apare Doba (1334) si, mai tarziu, apare forma care a ramas pana astazi -Doba. Daca tot admitem influenta slava, atunci credem ca mai repede ar trebui sa asociem forma Duba cu apelativul slav dubu „stejar”, care, apoi, a putut trece si asupra persoanei, devenind antroponim (vezi numele de familie romanesti: Stejerean, Stegeran, Stejan, Goron, Gorun etc., in final rezultand antroponimul Doba, cu derivate Dobai, Doban, Doboy, Dobos, care, prin etimologie populara, la venirea ungurilor, au putut fi asociate cu apelativu1 maghiar dob „toba” sau dobos „tobosar”. Sacerdos de villa Duba ( lat. sacerdos "preot", villa "gospodarie mica la tara") a fost apoi tradus in maghiara, la 1477, (magh. egyhaz, -ak, -at "biserica"). Incepand cu secolul XV (1413) apare si distinctia intre cele doua localitati, realizata prin determinantii Nagy "mare" si Kis "mic, mica". Toponime de la aceasta tema avem Doba (OT, SM, SJ), Dobeni (HR), Dobirca (SB), Dobirceni (BT), Dobirlau (CV), Dabica (CJ, HD), Dabiceni (SJ).

    DOBRIN
   
Sat, resedinta de comuna, situat in nordul judetului, pe soseaua ce leaga Zaaul de Cehu Silvaniei, pe malul drept al vaii Salajului. In 2002, numara 313 locuitori, 160 de sex masculin, 153 de sex feminin. Comuna Dobrin mai are in componenta satele Deleni, Doba, Naimon, Sincraiu Silvaniei, Verveghiu, ultimele trei cu populatie maghiara. Populatia totala a comunei era in 2002, de 1.762 locuitori, 858 barbati, 904 femei. Din punct de vedere etnic, traiau aici 386 romani, 1.320 maghiari, 56 tigani. Confesional, situatia era urmatoarea: 355 ortodocsi, 29 romano-catolici, 6 greco-catolici, 1.190 reformati, 1 unitarian, 90 baptisti, 30 penticostali, 36 adventisti de ziua a 7-a, 25 alte religii.
    ATESTARE: 
   
1423 Debren, 1450 Debrend, 1557 Debro (Petri III:262), 1733 Dobrin (c.K.), 1850 Dobrinu (st.Tr.), 1854 Debren, Dobrin (Bul. 85), 1900 Debren, 1930 Dobrin, 1966 Dobrin.
    Etimologia numelui:
    Toponimul Dobrin, tinand seama de primele atestari, trebuie corelat cu apelativul slav debri „padure, codru”, tema care sta si la baza toponimului Debreczen din Ungaria, care are ace1asi nume cu fostu1 Dobritinasi, actualmente Dumbrava din Maramures. Acesta apare atestat la 1584 Debreczen, 1598 KissDebreczen etc. La 1733, in atestarea Dobrin, oiconimul este pus in legatura cu apelativu1 slav dobru „bun”, probabil prin analogie cu alte toponime si antroponime formate de la aceasta tema, mult mai frecventa si mai cunoscuta. Chiar si in romaa apare, regional, verbu1 a dobri "a diezmierda, a mangaia". In ceea ce priveste structura toponimului Dobrin din Salaj, acesta contine tema dobr- + formantul toponimic slav -in, cu sens genitival "al lui Dobre". In atestarea de la 1450, Debrend, peste forma slava Debren s-a suprapus si formantul toponimic maghiar -d.

    NAIMON
   
Sat asezat in nordul judetului, aproape de granita cu judetul Satu Mare. Administrativ, apartine de comuna Dobrin. In 2002, avea 92 de locuitori, 47 de sex masculin, 45 de sex feminin.
    ATESTARE:
   
1214, 1217 villa Mon, 1219 Nyr (Doc. Rom. c., a I: 60, 98), 1376 Mony, 1454 Nagman, Naghmon, 1492 Nagh - Mon, 1636 Nagimon (Petri IV: 87), 1715 Nagjmon (A.A.F.C.), 1854 Nagy Mon, Monu (Bul. 86), 1900 Gagymon, 1966 Naimon.
    Etimologia numelui
   
Toponimul villa Mon, actualul Naimon s-a format pe baza hipocoristicului Mon (Monu) (Filimon sau Pantelimon). Numele ajunge la noi din onomastica vechilor greci, unde Philemon, Philemonos este des intalnit. Recunoastem, in prima parte, elementul phil- "drag, iubit", des intalnit si in alte nume de aceeasi origine: Filaret, Filip, Filomela, Filoteia, apoi Teofil, Pamfil etc. Drumul parcurs pana la noi s-a facut prin filiera slava (Ionescu 1975: 135). Ultima parte a numelui coincide cu prima parte a lui Monica, considerat de specialisti de origine punica, atestat si in izvoare latine, Monna avand valoare de cognomen. In explicarea numelui s-au emis mai multe ipoteze. Cea mai raspandita dintre ele vede in Monica un nume de origine greceasca. Intr-adevar, numele este cunoscut sub forma Monikos, fem. Monika, drept variante a lui Monachos "pustnic, monah", ( gr. monachos "singur, solitar", format de la monos "singur", pastrat in engl. monk, germ. Munch, fr. moine, sp., port. monge, it. monaco, inrudit cu rom. manastire, fr. monastere, germ. munster, engl. minster etc. O alta incercare de etimologie il apropie pe Mona, de astadata, de goticul munan: "a gandi, a crede" de sau muns "gandire", engl. myne "amintire, dorinta, dragoste", propunandu-se o origine germanica. Toate aceste cuvinte apartin aceleiasi mari familii indoeuropene care cuprinde si engl. mind "amintire, gand, scop", si germ. minne "dragoste", de unde, prin latina, avem in romana: minte, amintire, a aminti, memorie, mentor, reminiscenta etc. A mai fost propus pentru Mona si un etimon irlandez muadh "nobila". Interesant este ca solutiile propuse, desi din diferite regiuni ale Europei, nu sunt contradictorii: punicul Monnica, prin intermediul onomasticului crestin, se intalneste cu gr. Monika, cu germanicul si irlandezul Mona sau cu lat. Mona (din monna "mama, sotie"). Astazi a ajuns sa fie un nume la moda (Ionescu 1975: 215, cf. si Graur 1965:23, 106, 156). In cazul satului Naimon observam ca dupa prima atestare: villa Mon "gospodaria lui Mon", apare, la 1219, numele Nyr ( nyir "mesteacan") , apoi incepe sa apara determinantul Nag-, Nagh-, Naghi-, Nagy- ( magh. nagy "mare"). Datorita pronuntiei slabe a grupului - gy, pronuntat d'i la sfarsitul determinantului, el s-a modificat prin asimilatie in nai-, rezultand forma actuala Naimon.

    SINCRAIU SILVANIEI
   
Sat asezat pe Valea Salajului, in partea de nord a judetului, pe soseaua ce leaga Zalaul de Cehu-Silvaniei. Apartine administrativ de comuna Dobrin. In 2002, avea 173 locuitori, 85 de sex masculin, 88 de sex feminin.
    ATESTARE:
   
1452 Zenthkkyral (Zichy IX: 317), 1549 Zentkiraly (Petri IV: 449), 1617 Zentkjral (Veress, Doc. IX: 138), 1760-1762 Szilagy Szent Kiraly (c.R), 1797 Szentkiralj (Petri IV: 449), 1850 Szint Kraj (st.Tr.), 1854 Szilagy-Szent-Kiraly, Sin-Crai (BuI.86), 1900 Szilagyszentkiraly, 1930 Sincraiul Silvaniei, 1966 Sincraiu-Silvaniei.
    Etimologia numelui:
   
In imaginarul traditional, (ba chiar si modern), sub jugul asupririi, s-a structurat pe parcursul timpului ideea caracterului sacru al puterii, aceasta fiind perceputa ca instanta majora in lumea terestra. Detinatorul puterii era receptat ca "reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant". Personajul exceptional care detinea puterea era perceput ca un mediator intre oameni si zei, intre oameni si destin sau intre oameni si istorie. Abordand lucrurile din aceasta perspectiva, vedem ca detinatorul puterii - craiul- a putut fi considerat ca un sfant si, insotit de acest determinant, sa genereze toponime de tipul Sincraiu Almasului si Sincraiu Silvaniei din Salaj. In Transilvania doar, mai intalnim cateva astfel de toponime: Sincrai (AB, HR, HD), Sincraieni (HR), Sincraiu (CJ, CV), Sincraiu Almasului (SJ), Sincraiu de Mures (MS), Sincraiu Silvaniei (SJ). De la aceasta tema s-a format si antroponimul nume de familie Sincraian(u), care indica originea locala a purtatorilor.

    VERVEGHIU
   
Sat asezat in partea nordica a judetului, pe valea Salajului. Apartine administrativ de comuna Dobrin. In 2002, avea 471 locuitori, 215 de sex masculin, 256 de sex feminin.
    ATESTARE:
   
1334 poss. Veruolog (Doc. Rom. C., b III: 319), 1387 Werwewlg, 1446 Verveulgh, 1447 Wewelgh, 1449 Wywolg, Weerweerlgh (Petri IV: 7889 (?), 1452 Veruelge (Zichy IX: 316), 151 (7) Vervlgh, 1532 Werwewlgh, 1549 Werweolgy, 1553 Verueolg 1639 Vervolgi, 1797 Vervolgj (Petri IV: 788), 1760-1762 Vervolgy (c.B.), 1850 Virvelgy (st. Tr.), 1854 Vervolgye, Virvelgia (Bul. 86), 1900 Vervolgy, 1930 Verveghiu, 1966 Verveghiu.
    Etimologia numelui:
   
Toponimul s-a format pe baza apelativelor maghiare ver "a lovi, a bate" si volgy "vale". Satul este asezat pe o colina, la baza careia curge o vale, ce se varsa in Valea Salajului. Probabil ca, initial, sa fi avut sensul de "locul unde bat apele". In timp, datorita influentelor extralingvistice, numele a suferit o serie de transformari, ajungand astazi la Verveghiu.